Traiasca... traditia?..

Aceasta simpla poza va va lamuri la ce ma refer. Apa rece / apa calda. In toate institutiile in care am intrat in Anglia nu poti sa potrivesti apa decat la dus, asa ca priviti si incercati sa ghiciti cum este... exista doua extreme: fie faci reumatism, fie iti arzi mainile. E genial sa speli vasele, o adevarata provocare. Ce fel de cap au avut oamenii astia cand au facut asa ceva? Banuiesc insa ca este un fel de traditie – „tipic englezesc” are deja pentru mine o alta semnificatie. Incerc sa ma gandesc la ce fel de semnificatie ar putea avea aceasta „lupta” de a face lucrurile in felul lor – poate se incearca o rezistenta a globalizarii si a tendintei actuale de a face lucrurile mai simple, mai facile mai logice, utilizabile de catre o gama cat mai mare de oameni. La fel si cu condusul invers sau prizele.

Uneori ai impresia ca totul e anapoda aici....

Panza intricata a sistemului

Intr-un cuvant totul se traduce la ei prin libertate. Ai niste cursuri care ti se predau si trebuie sa faci ceva cu ele. Te duci bine nu te duci iarasi bine insa este responsabilitatea ta sa faci ceva cu timpul acela. Ceva = orice, numai sa tina de domeniul respectiv. Totodata trebuie sa se vada ca esti pasionat si ca tu esti cel care alege, ca iti dezvolti ideile, munca si propria ta persoana. Pentru „hartisti” exista chiar asa ceva ca PDP (personal development planning) asta inseamna ca trebuie ca o data la cateva zile sa iti analizezi munca, sau pe tine daca ai invatat ceva, daca ai realizat ceva.

Profesorii sunt geniali. Fiecare este specializat, insa pe ramura lor sunt foarte buni si foarte tari. Pentru a realiza un proiect trebuie insa sa gasesti tu oamenii care iti trebuie. Trebuie sa iti dai seama ca exista un profesor pentru asta care te poate ajuta cu alegerea materialelor, trebuie sa il gasesti (prin indelungi cautari) si trebuie sa te programezi intr-o agenda pt ca sunt si altii care au nevoie de timpul lor, normal!

Nimeni nu te bate la cap nimeni nu te contrazice. Ti se pun in schimb intrebari cheie. Tie iti place? NU? Atunci gandeste-te de ce nu iti place si cum poti sa rezolvi asta. Sau daca iti place, transmiti exact mesajul pe care il voiai, proiectul tau intruneste toate punctele pe care le urmareai? NU? Si cum crezi ca ai putea sa rezolvi asta? Crezi ca mai sunt si alte metode?

Concluzia? Dupa o initiala dezamagire pt ca nu ma batea nimeni la cap am ajuns sa inteleg ca trebuie sa ma bat eu la cap. Iar daca eu pot sa fac asta, sunt oameni care pot sa ma ajute dupa punctul de bataie la cap. Nu invers.

Ziua de astazi:

-am rezolvat cu actele pt yellow card,

-am luat culori pt tricouri + am gasit in sfarsit prof pt 3d animation + modeling :D

-PDP – trebuie sa imi fac un blog despre lucrarile si realizarile mele in engleza. Dificil ... nu in sine ci procesul de gandire dura, si rece pe care il implica...

-biblioteca :X

NU am inceput munca pentru pdp si nu am scris ce am lucrat la biblioteca pe calc. inca..

The room

Ahm.. ajung acasa, folosesc o cartela (ca la hotel) pt a intra in casa si pt a intra la etajul meu (dupa ce ma cotopenesc cu bagajul pe scari) deschid cu cheia usa si vad o camera... super okay... Sa zic incredibil de ok? Ar fi cam mult. Dupa ce am mobilat-o arata cam asa:
Sa spun ca a mea camera de acasa e mai mica?
Avem 3 bai, destul de curate si ingrijite este un singur lucru care ma deranjeaza dar de acela voi face „misto” mai tarziu. Suntem 6 persoane pe etaj e super ok. Stau cu 5 englezoaice. Una este colorata si mai retrasa, celelalte se inteleg super bine intre ele, si uneori si cu mine. Dar este dragut. Sunt fete ok. De treaba. Din pacate nu stiu saracele de ele nici omleta sa faca :p

22 sept 2008 // Si am aterizat…

(urmeaza o poveste plictisitoare)

La aeroport ne astepta o don’soara englezoaica blonduta (vopsita) si foarte simpatica, Fiona- din pacate si putin plinuta. Ne-am pus bagajele intr-un autobuz special adus pentru bagaje si noi ne-am urcat intr-un autobuz mai mare. Sa mai spun ca nu statea nimeni in picioare, ca scaunele nu aveau lipita guma pe ele si ca cei 2 oameni care nu aveau locuri au plecat cu masina Fionei? Mnu..

Cand am ajuns in Coventry, autobuzul a parcat din pacate in statia de autobuz, care desi nu era departe de universitate – unde trebuia sa ajungem- era greu de ajuns cu ditamai geamantanele. De precizat este ca restul bagajelor din microbuz au ajuns in alta parte si ca a trebuit sa mergem sa le luam?.. Asta cred ca a fost unul din putinele lucruri care nu a fost organizat. Fionei, i s-a facut mila de mine si m-a ajutat sa-mi car una din valize.

La universitate mai exact la <> am asteptat, si tot asteptam, si cum asteptam noi in mijlocul drumului cineva ne-a zis sa ne dam de acolo ca obstructionam drumul, ne-am mutat - noi = cardul de romani care tocmai aterizase- apoi ni s-a spus ca stam prea in fata intrarii si in cazul unui incendiu nu se poate evacua cladirea eficient... Apoi... SURPRIZA!!! Cineva s-a gandit la noi, ca ne este foame si sete si asteptam nenorocitele alea de chei pentru acomodare de 2 ore si ne-au adus mars, twix si suc de portocale. Asta ati mai vazut vreodata in Romanica noastra...?

Dupa indelungi asteptari se hotarasc sa vina cu cheile si cu un microbus care ne ia cate 4-5 pe rand sa ne duca acasa J In sfarsit o sa pot sa vad unde stau....... IEI

De ce?

Acest blog este creat pentru ca oamenii pe care eu ii consider apropiati sa mai shtie din cand in cand de mine. Mai este creat si pentru ca eu sa imi exprim eu frustrarile in legatura cu aceasta minunata tara in care am aterizat (la propriu), Anglia. Este creat si pentru amuzament si in general pentru prostiile care imi dau prin minte si nu am cui sa i le impartasesc (shtiti cum e zicala aceea cu "Daca taceai filosof ramaneai? " eu va zic asa: Ati vazut voi filosof cu fusta?). Nu sper sa va placa, sper doar sa va amintiti :) - acolo unde e cazul
Cu drag, Diana